Mormânt

Uite cum ninge, pentru mine... pentru tine... Amândoi legaţi în frig, separaţi de fulgi de nea. Alunecând în gânduri reci, îmi amintesc cum îmi şopteai. Despre ce... cine mai ştie ? Vocea ta mă făcea să tremur şi să uit de mine, doar dacă mă priveai încremeneam zâmbind... acolo, lângă tine.
Da... şi nu-mi mai păsa nici de sinea-mi, ce se putea întâmpla cât timp erai lângă mine ? Nimic, nimic...
Nu mai mă auzi, nu mă vezi, nu mă simţi. Tu te crezi ?
Nu mai e nimic de făcut...
Ba da, îţi zic, aşteaptă-mă ! Am să vin când pământul îmi dă voie. Nu-i mult... nu-i mult, îţi repet. Sunt la distanţă de o viaţă.


Hm, nu-i nimic life inspired. Mi-a trecut prin minte. Posibil să nu înţeleagă nimeni despre ce-i vorba. Anyhow, nu contează.
Aş fi vrut să pun ş-o poză, da' n-am găsit una care să mă mulţumească.