Nu din nou, te rog. Nu tot tu.
Mi-e prea greu.
Pentru a exemplifica şi explica starea mea din zilele trecute sunt nevoită să dau un citat dintr-o carte:
" Numai eu sufeream de o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînţeleasă. Încercam s-o alung cu raţiunea (de altfel, nu avea niciun sens) şi izbuteam pentru o bucată de timp, dar după aceea revenea tot mai obsedantă şi neliniştitoare. "
Ooh, baby, don't you know I suffer ?
Ooh, baby, can't you hear me moan ?
You caught me under false pretenses
How long before you let me go ?
Ooooh-ahhh, you set my soul a-light
Ooooh-ahhh, you set my soul a-light
Glaciers melting in the dead of night
[ooooh-ahhh, you set my soul a-light]
And the superstars sucked into the supermassive
[ooooh-ahhh, you set my soul...]
I thought I was a fool for no one
But, ooh, baby, i'm a fool for you
You're the queen of the superficial
But how long before you tell the truth ?
P.S.: La mulţi ani, române !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu